Satul este clădit în centrul unei admirabile depresiuni subcarpatice, circulare, larg deschisă spre vale şi închisă aproape complet spre deal.

Valea Oituzului desparte Munţii Nemirei de Munţii Vrancei şi se întinde până la pârâul Bâsca Mică. Aceşti munţi se aseamănă ca structură geologică, fiind formaţi exclusiv din gresie (numită gresie de Tarcău).

Satul este închis între 3 masive muntoase mai însemnate: Runcu (1108 m) la răsărit, Lipcheanu la miazăzi şi Muntele Mic-Chişauş (1270 m) la apus, fiind compuse din gresii şi şisturi argiloase ce se întâlnesc şi în Carpaţii Orientali.

Versanţii cu pante ce variază între 5-50° sunt în general împăduriţi, în special pe partea din stânga a Oituzului, iar pe cealaltă în mare parte despăduriţi, ei fiind acoperiţi cu fâneţe, păşuni şi pâlcuri de păduri de foioase şi conifere ce dau o notă de frumos, cât şi de atracţie mai deosebită reliefului regiunii.

Văile pâraielor sunt în general scurte (5-7 km), prezentând caractere diferite în funcţie de zonele pe care le străbat. Astfel, aceste văi au un aspect bolovănos, cu praguri şi cascade până la 8-10 metri (Caraslău, Cernica), cu versanţii abrupţi în general, uneori cu aspect de chei de 20-30 m altitudine şi pe o lungime de 200-300 m (Brezaia, Cernica, Oituz), ceea ce creează locuri pline de atracţie şi un pitoresc deosebit pentru cei ce iubesc natura.

Din cauza adăpostului munţilor, satul este lipsit cu desăvârşire de curenţi. Vântul bate mai ales dinspre Transilvania, dar iarna masele de aer de origine euro-asiatică reuşesc în parte să escaladeze Culmea Pietricica, răsturnând curenţii dominanţi din vest şi nord-vest şi determinând formarea unui curent rece care înaintează pe Valea Oituzului până la sud de Munţii Nemira, de unde coboară spre Depresiunea Bârsei. Umezeala nu este deloc excesivă; adeseori în zilele călduroase sătenii doresc ploaia. Din observaţiile făcute, valoarea medie a precipitaţiilor a fost de 750 mm; ploile cad de obicei în lunile mai-iunie, uneori acestea constituind 50 % din cantităţile anului întreg.

De altfel, muntele Lipcheanu e numit de localnici „barometrul Poienii”, căci după cum apare în zorii zilei, senin sau ceţos, aşa va fi vremea în ziua respectivă.

Climateric, localitatea se individualizează prin media temperaturilor şi precipitaţiilor diferite de regiunile învecinate, având o oarecare apropiere cu zona subcarpatică depresionară Târgu Ocna:

Târgu Ocna

Poiana Sărată

Media temperaturilor

-6°- 7°

-10° -15°

Minime absolute

-18° C

-20° C

Valoarea temperaturilor medii zilnice

Medii

26,5° C

28,7 °

Maxime

31,8 °

36 °

Temp. medie anuală

9 ° C

7-8 ° C

În general, localitatea se caracterizează printr-un climat de munţi joşi, deversant adăpostit cu efecte de föhn şi cu perioade de calm atmosferic.

Aerul este de o curăţenie ideală şi îi simţi aroma îmbălsămată în special seara, când coboară de pe vârfurile pline de brazi şi molizi răşinoşi.

Prin altitudinea modestă (450 m), poziţia geografică (în mijlocul codrilor seculari), Poiana Sărată alcătuieşte una din cele mai indicate staţiuni climaterice pe care le avem în ţară.

Clima – este influenţată de circulaţia generală a atmosferei, de modificările impuse de relieful muntos care predomină în trecătoare, de poziţia geografică a văii.

Regimul eolian – se poate remarca o deplasare a maselor de aer în lungul văii Oituzului, deplasare cauzată de existenţa în nord estul depresiunii Tazlău – Caşin a unui centru de minimă presiune. Cele mai frecvente deplasări ale maselor de aer se produc în lungul axului trecătorii, cu direcţia predominantă din SSV şi SV către NNE şi NV. Schimbările de anotimpuri nu determină modificări esenţiale în regimul local al vânturilor, doar viteza schimbându-se în funcţie de anotimpuri.. În anii 1975-1976 s- a observat o intensificare a frecvenţei şi vitezei vântului cauzată de defrişările intense făcute pe versantul de NE al munţilor de pe valea pârâului Caraslău, fapt ce determină o scurgere mai intensă a maselor de aer ce coboară dinspre Nemira. Se înregistrează şi mişcări ale maselor de aer cauzate de relief, deplasări ce îmbracă aspectul brizelor de munte.

Regimul termic – Relieful crează perturbaţii însemnate şi în repartiţia temperaturii aerului.

Temperatura medie anuală: 5,4º

Primăvara: 5º

Vara: 14,6º

Iarna: – 4 º

– temperatura medie lunară cea mai coborâtă: ianuarie (-5º);

– temperatura medie lunară cea mai ridicată: august (16º);

– temperatura maximă absolută: 40,8º în 5 iulie 1916;

– temperatura minimă absolută: -29,6º în 25 ianuarie 1942.

– primul îngheţ în zonă: 15-20 septembrie;

– ultimul îngheţ în zonă: 10-15 aprilie sau prima decadă a lunii mai;

-temperatura medie a sezonului de vegetaţie: 12-13º .

Regimul pluviometric – media anuală a precipitaţiilor este de 750-800 mm; în perioada de vegetaţie precipitaţiile se menţin în limitele 560-600 mm.

Anotimpul cel mai secetos: iarna (100-120 mm);

Anotimpul cel mai ploios: vara (300-350 mm);

Umiditate relativă: 75-80%;

Numărul mediu de zile înnorate: 150-160;

Numărul mediu de zile senine: 85-90;

Numărul mediu de zile cu strat de zăpadă: 90-100.