În anul 1955 erau adunaţi aproape 700 de suflete de români şi 4 unguri. Satul s-a dezvoltat treptat până în preajma celui de-al doilea război mondial când ajunge la perioada de înflorire maximă. Atât primul război, cât şi cel de-al doilea au provocat foarte multe distrugeri care au îndepărtat cel puţin 60 % din populaţia satului.

După cel de-al doilea război mondial s-au înlăturat distrugerile provocate de război, s-a terminat construirea şcolii care deşi începută în 1937 s-a dat în folosinţă numai în 1948.

Din anul 1958, după construirea uzinei electrice (un grup electrogen instalat într-o clădire din curtea şcolii) îşi fac apariţia în casele sătenilor aparatele de radio, iar mai târziu cele de uz casnic şi televizoare; curentul era furnizat timp de 2-3 ore pe zi în cursul serii.

După anul 1960 s-a asfaltat şoseaua şi s-a construit clădirea căminului cultural – începută în anul 1963 şi terminată în 1964, s-a procedat la renovarea celor două unităţi cooperatiste şi s-a construit campingul (1969).

În anul 1973, satul număra aproximativ 480 de locuitori din care mai mult de jumătate bătrâni.

După construirea linei electrice de transport de înaltă tensiune Braşov-Borzeşti, satul a fost conectat la reţeaua electrică (1974), apărând în sat frigiderele precum şi alte aparate electrice de uz casnic.

După anul 1990, şi-au făcut apariţia în sat primele antene de satelit; s-a construit podul peste Oituz; între tabără (având 180 de locuri de cazare pe serie) şi fostul teren de sport al acesteia s-a construit un gater; au apărut primele sonde şi s-a construit parcul de rezervoare de stocare de la gura pârâului Cernica iar în 1999 s-a început exploatarea petrolului de pe Măciucaşul, accesul făcându-se pe drumul Haloşului cu ramificaţia pe valea Măciucaşului. După 1995 apar primele case de vacanţă ridicate la început în sat apoi în fostele fâneţe din Leurdiş (în condiţiile scăderii continue a numărului de animale crescute în gospodării, fapt ce a dus la scăderea interesului pentru exploatarea fâneţelor) sau dincolo de apa Cernica. În 1999 se inaugurează benzinăria aflată la câteva sute de metri după ieşirea din sat spre Hârja, pe partea stângă a şoselei. Pe valea Haloşului, la punctul de vărsare al Măciucaşului în Haloş, s-au construit câteva case.

Actualmente, se dezvoltă activitatea agroturistică prin întemeierea unor pensiuni (Leurdiş, Oki şi Erika, Poiana Sărată). Începând cu anul 2007 s-a trecut la colectarea săptămânală a gunoiului menajer. Se preconizează ca drumul forestier Poiana Sărată-Slănic Moldova de pe valea Brizăii să fie amenajat ca pistă pentru biciclete şi ATV-uri, proiectul aparţinând Consiliului Judeţean Oituz. De asemenea, există intenţia demarării lucrărilor de alimentare cu apă a satului.Mai jos este reprodus un referat din anul 1963 al primarului Dumitru Tătaru întocmit cu prilejul sărbătoririi a 140 de ani de la întemeierea satului.