IMNUL EROILOR
Presăraţi pe-a lor morminte
Ale laurilor foi
Spre a fi mai dulce somnul
Fericiţilor Eroi.
Ridicaţi pe piramida
Nemuririi faima lor
Scriţi în cărţile de aur
Cântecul nemuritor.
Pe copii la sânul vostru
Alinaţi-i cu-acest cânt
Povestindu-le cu farmec
Al Eroilor avânt.
Dezveliţi tot adevărul
Şi le spuneţi tuturor
Cum muriră fraţii noştri
Pentru Neam şi Ţara lor.
Şi pe sacrele morminte
Puneţi lacrime şi flori
Spre a fi mai dulce somnul
Ăstor mii de luptători.
BIRUITORII
Vă-ntoarceţi din război, copii ai ţării mele
În calea voastră noi aşternem astăzi flori
Ale voastre dragi drapele v-au purtat în lupte grele
Iar acum, voinici feciori, voi veniţi învingători.
Veniţi, veniţi, eroi, căci scumpa noastră ţară
Şi neamul nostru-ntreg prin voi a strălucit
Noi la piept vă strângem iar şi în sunet de fanfară
Faima voastră am vestit, la apus şi răsărit.
Departe voi aţi dus frumosul nostru nume
Popoare mari acum spre-al nostru neam privesc
Râuri cu-nroşite spume au dus vestea voastră-n lume
Şi duşmanii azi cinstesc Tricolorul Românesc.
Cu flamuri şi cu flori noi vă ieşim în cale
Uităm că s-a vărsat atâta sânge sfânt
Pentru slava Ţării sale azi Românul uită jale
Uită c-a mai suferit şi vă strigă: „Bun sosit!”
HEI OITUZ, FRATE OITUZ
Hei Oituz, frate Oituz
Hai cu mine călăuz
S-apărăm cu arma-n mână
Dulcea Patrie Română.
LA Mărăşti, la Mărăşeşti
Nu e chip să te clinteşti
Trag din văgăuni prusacii
Grămădiţi ca-n moară sacii.
Şuieră şrapnelele
Secerând smicelele
Ard obuzele pământul
Din străfund cutremurându-l.
Noi un pas nu dăm-napoi
Ţara-ntreagă-i lângă noi
Şi-am făcut din vrere lege:
„Pe aicea nu se trece!”
TRICOLORUL
Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin ca sfânt odor
Sunt culori de-un vechi renume
Amintind de-un brav popor.
Roşu-i focul ce străbate
Inima plină de dor
Pentru sfânta libertate
Şi al Ţării viitor.
Auriu ca mândrul soare
Fi-va-l nostru viitor
Pururea eternă floare
Pururea strălucitor.
Iar albastru e credinţa
Pentru Ţara ce-o nutrim
Patriei înfloritoare
Credincioşi în veci să-i fim.
Cât pe cer şi cât în lume
Vor fi aste trei culori
Vom avea un falnic nume
Şi un falnic viitor.
PE-AL NOSTRU STEAG
Pe-al nostru steag e scris „Unire”
Unire-n cuget şi simţiri
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.
Am înarmat a noastră mână
Ca să păzim un scump pământ
Dreptatea e a lui stăpână
Iar domn e adevărul sfânt.
Refren: Acel ce-l lupta grea se teme
El singur e rătăcitor
Iar noi, uniţi în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.
RĂPIREA ARDEALULUI
Într-o zi de toamnă
Cu tristeţe grea
Mi-a răpit maghiarul
Colţ din ţara mea.
S-a destrămat un vis frumos
Plângea şi clopotul duios
Şi doina din caval
Din scumpul nostru Ardeal.
Dar pentru Ardealul nostru de la vest
Vom străbate pusta pân la Budapest.
Noi nu suntem de neam maghiar
Ca să cerşim pământ în dar.
Români, să dezrobim
Ardealul din străbuni!
Dacă-n lupta cea grea voi cădea viteaz
Mamei de-i va curge lacrimi pe obraz
Tu să o mângâi şi să-i spui
Că altă ţară-n lume nu-i
Ca scumpul meu Ardeal,
Ca scumpul meu Ardeal!
ARDEALUL MEU
Dac-am plecat, Ardealule, din tine
Nu-i vina noastră, iarăşi vom veni
N-am fost învinşi şi nu vom fi nici mâine
Că ceasul biruinţei va sosi.
Aveam o ţară mândră şi scumpă
Aveam şi iarăşi vom avea
Duşmanul care astăzi râde
Va tremura gândind la ea.
Credinţa-n Domnul şi mereu-nainte
Ne-aşteaptă locuri ce am părăsit
Ne-aşteaptă Clujul să ne dea cazarma
Ne-aşteaptă milioanele de fraţi
Noi aşteptăm să ni se dea alarma
Şi să pornim cu cei refugiaţi.
Aveam o ţară mândră şi scumpă
Aveam şi iarăşi vom avea
Duşmanul care astăzi râde
Va tremura privind la ea.
AICI LA OITUZ …
Aici, la Oituz, în inima ţării
Mai plânge pârâul în valuri de spume
Purtând spre vecie către-naltul zării
Al văii renume.
Aici, la Oituz, mai dăinuie încă
Un freamăt de stânci, pe lespedea rece
Vibrând îndelung porunca cea sfântă:
„Pe-aici nu se trece!”
Aici, la Oituz, căzură flăcăii
Cu arma în mână, ca şi altădată
Şi-n aprigul foc, în miezul văpăii
Şi bravul meu tată.
Aici, la Oituz, mai caut morminte
Şi câmpuri de cruci, de-adânce tranşee
Şi toate sunt doară aduceri aminte
De vis epopee.
M.C.Delasabar
BALADA CRUCII DE MESTEACĂN
Cruce albă de mesteacăn
Răsărită printre creste
Cine te cunoaşte-n lume
Cruce fără de poveste?
Peste braţele-ţi întinse
Din poiana fără flori
Uneori se-apleacă-n noapte
Cârdurile de cocori.
Şi-n tăcerea nesfârşită
Sub arcadele de brad,
Nu se-aude decât plânsul
Cetinilor care cad.
Cruce albă de mesteacăn
Biciuită de furtuni
Peste lemnu-ţi gol, doar luna
Pune albele-i cununi.
Ca de-o mână nevăzută
Slovele-ţi se şterg de ploaie
Tot mai mult te bate vremea,
Vânturile te îndoaie…
Şi ca mâine fulgii iernii
Te vor prinde-n a lor salbă
Şi vei dispărea din lume
Cruce de mesteacăn albă!
Sfântul îngropat sub tine
Cine-l va mai şti de-acum,
Cruce albă, rătăcită
Lângă margine de drum?
Braţele-ţi de vânturi smulse
Se vor pierde pe poteci,
Numai brazda de ţărână
Nu-l va părăsi pe veci.
Oituz, iulie 1917
Arthur Enăşescu
Melodiile multor cantece patriotice le puteti gasi la http://miscarea.com la rubrica „Muzica”
Zece Mai
Un vultur veni din munte
Si ne-a zis: Români Eroi,
Stiu un print viteaz si tânãr,
Ce-ar veni cu drag la voi.
Dacã vreti, vi-l dau ca Vodã.
Noi cu totii: Sã ni-l dai.
Si ne-a dat pe Vodã Carol,
Într-o zi de Zece Mai.
Si a venit din nou vulturul,
Si ne-a zis: Popor Român !
Esti viteaz, de ce mai suferi
Jugul unui neam pãgân ?
Fã-te liber, dezrobeste,
Mândra tarã care-o ai.
Si noi liber ne fãcurãm,
Tot în zi de Zece Mai.
Zece Mai va fi de-a pururi,
Sfântã zi, cãci ea ne-a dat,
Domn puternic Tãii noastre,
Libertate si Regat.
Marsul lui Iancu
Astãzi, cu bucurie, Românilor veniti,
Pe Iancu în câmpie, cu toti sã-l însotiti,
Spãlati armele voastre, degrabã s-alergati,
Din locurile noastre, pe dusman s-alungati.
Dumnezeule mare, bunule, Cu noi sã fii.
Tu însoteste si însufleteste, Pe ai Tãi fii.
Optzeci de oi despoaie si în frigãri le pun,
De fluier si cimpoaie, pãdurile rãsun.
Românii se adunã, pe lâng-un mare foc
Si Iancu ospãteazã cu dânsii la un loc.
Iancule mare, bravule tare, Cu noi sã fii,
Tu însoteste si însufleteste, Pe ai Tãi fii.
Sunt gata, stau cu totii, sã se coboare-n vãi,
Sã izgoneascã hotii si-ai Neamului cãlãi.
Iancu mergea-nainte pe-un cal cu aprig curs,
Si peste-mbrãcãminte purta piele de urs.
Cine stã-n cale, Iancule mare Si brav Român,
Fulger si trãznet, peste-a lui crestet, De la Români.