Peisaj

Văd Oituzul, apă mică, şerpuind printre nămeţi
Văd arinii de pe luncă îngropaţi cu totu-n iarnă
Te văd, lunca mea frumoasă, maiestoasă cum îngheţi
Văd cum râpe somnoroase stau cu bărbile-n zăpadă.

Pe alocuri văd pământul îngheţat, străin şi gol
Zăresc apa îngheţată, îngropată în nămol;
Munţii pletele-şi revarsă ca-ntr-o mare de argint
Somnoroasa iarnă geme pe coloane de granit.

Ori visez, ori văd aiurea, o lumină pe natură
Mă uimesc văzând în ape auroasa brumătură
Umbra tainică-şi înalţă pe castele de cleştar
Căprioare, urşi şi iepuri stau pe vatra ei de jar.

Cântecul poienarului

Şi-am zis foaie verde şi-un lipan
Vai, sărmanul poienar
Cum bea vinul din pahar
Şi umblă pe drum hoinar.
El prin sate numai trece
Că miliţia-l urmăreşte
Uite-aşa s-a învăţat
De când stuful s-a-nfiinţat.
Să umble ziua şi noaptea
Tot alăturea cu moartea
Din popas până-n popas
Şi cu gândul tot acas.
Dacă l-a prin încărcat
Imediat l-a descărcat
Şi la tribunal l-a dat.
„Să trăiţi domn procuror
Că n-am crimă nici omor
Ci m-a prins cu căpriori.
Nici ăştia nu i-am furat
De la Ciuc i-am cumpărat
Din Miercurea Ciucului
Din fundul Ardealului.
Mi-am vândut vaca de-acasă
S-aduc făină-n casă
La copii şi la nevastă
Şi la toţi ceilalţi de-acasă.
Eu de-acas când am plecat
Mi-a pus masa şi-am mâncat
Şi-am plâns de m-am săturat
Şi-am plâns de m-am săturat.”

De la Gh. Bălcanu
1973, Oneşti

Găinuşa ţaţii mele

Găinuşa ţaţii mele
Are fulgi dar n-are pene
Dimineaţa cip cirip se scoală
Ca să-i dai porumb mărunt din poală
Însă-i rea dacă vrei să pui mâna
Se zburleşte şi cârâie-ntruna.
Mă-ntâlnii c-o fată-n cale
O-ntrebai de ce e jale
Ea mi-a spus
Că i-a furat găina
Şi c-ar s-o bată mă-sa Lina.
Stai fetiţă şi stai frumuşel, măi
C-ar să-ţi dea neica un cocoşel, măi.

Mă dusei la ţaţa acasă
Şi văzui că e frumoasă
Eu cerui să-mi vândă găinuşa
Dar ea, înfuriată atunci, îmi arătă uşa.
Nu ştiu cum nimerii cărarea
Şi fugii cât mă ţinu suflarea.

Trecu luna, trecu anul
Din nou ocolii arcanul
Şi-o luai la drum printre vâlcele
Care duce drept la casa mândrii mele
Însă acolo ce să vezi, măi nene
Găinuşa ţaţii are pene.
Ţaţa-i bucuroasă acum
Mă roagă să-i iau găina.
Eu i-am spus că nu mai este bună
Că găina ei este bătrână, bătrână.
Măi drăguţă, măi băiete
Găina bătrână
Face-ntotdeauna zeama bună.

Ioan Momoiu
1976, Poiana Sărată

În bordeiul meu

În bordeiul meu
Unde-i dorul tău
Unde să fii stăpână tu, crăiasă.
N-am averi, moşii
Dar tu să vii
Că acolo-i viaţa mai frumoasă.
Vom merge duminică
Amândoi la horă
Lumea să steie-n loc să ne privească
Iar mama îi bucuroasă
Că are acum o noră
Fericită inima să-i crească.
Ieri erai la râu
Cu rochiţa-n brâu
Şi spălai năframa ta frumoasă.
La tine venii
De urât să-ţi ţiu
Şi uitai ca să mai merg acasă.
M-oi face fir subţire
Pân la tine-acasă
Şi-am să ţi-l trimit cu o lăcrimioară
Iar tu iubito dragă
Ţineţi-l în casă
Şi să-l legi cu-n nod la inimioară.
Tu, mândruţa mea
Taci şi-ascultă-ncoa
Gura un sărut să-ţi dăruiască
Tu să mă iubeşti
Dar să te fereşti
Ca gândul tău vreodată
Vreun altul să iubească
M-oi face foc şi pară
Şi-oi cotonogi, măi
Pe-acel ce vrea să te iubească
Şi îi va trece pofta de a mai iubi,
Gândul lui vreodat să te iubească.

HAŢEGANA

Foicică de pe mal
Mândru-i jocul în Ardeal
În Ardeal de peste deal
Ţarina lui Decebal.

Joacă unul, joacă doi
Joacă douăzecişidoi
Joacă doi şi joacă patru
Joacă patruzecişipatru.

Strigături

Asta-i hora horelor
Hora poienarilor.
Asta-i horă mocănească
Cine joacă să trăiască.
Zi, ţigane, din vioară
Ca la noi pe la Poiană.
Cât e ţara şi Ardealu
Nu-i flăcău ca poienaru.
Cât e soarele de sus
Fete ca-n Poiană nu-s.
Cine nu vrea ca să creadă
Să vină la Poiană să vadă.

Siminoc, siminoc
Fete şi feciori la joc.
Cine joacă la mijloc
Dumnezeu să-i dea noroc.
Frunză verde trei bujori
Ia schimbaţi-vă feciori.
Busuiocul fetelor
Dragostea flăcăilor.
Mândra mea este subţire
Drăgălaşă la iubire.
Te-a făcut maica în zori
Să fii dragă la feciori.
Avem fete şi la noi
Dar nu-s frumoase ca şi voi.
Mândra mea se uită-n sus
Şi iubeşte pe ascuns.
Mândra mea se uită-n jos
Şi iubeşte ce-i frumos.
Hai la joc fete frumoase
C-aveţi ie de mătase
Şi-aveţi fluturi pe catrinţe
Şi cămaşă cu altiţe.

Hai la joc, hai la joc
Să răsară busuioc.
Zi cu foc pe patru strune
Că s-a dus vestea în lume
Despre hora mocănească
Despre ţara românească.

Muşamaua
(dans popular comandat prin strigături)

Frunză verde trei scaieţi
Muşamaua, măi băieţi!
Uite-aşa şi tot aşa
Haideţi toţi la muşama!
Frunză verde baraboi
Şi la dreapta câte doi.
Bate, bate la podea
Ca la noi la Poiana.
Frunză verde iţele
Mai schimbaţi fetiţele.
Foaie verde alior
Trei bătute la picior.
Foaie verde de răchită
Fugi de-aici că eşti urâtă.
Şi-am zis verde şi aşa
Şi-o-nvârtită la stânga.
Frunză verde şi-o lalea
Nici aceasta nu-i a mea.
Şi-nainte tot aşa
Şi pe dreapta n-o uita.
Una pleacă şi-alta vine
Du-te mândro de la mine.
Foaie verde şi-o alună
Să te văd de-acu-ntr-o lună.
Foaie verde de-arămeasă
Fugi de-aici că eşti mireasă.
Mărăcine, mărăcine
Du-te mândro de la mine.
Foaie verde de lipan
Să te văd de-acu-ntr-un an.
Foaie verde solz de peşte
Stai pe loc şi te-nvârteşte.
Una pleacă şi-alta vine
Mai frumoasă decât tine.
Foaie verde de cucută
Stai pe loc şi te sărută.
Şi-nainte tot aşa
Şi pe dreapta n-o uita.
Foaie verde-a macului
Faceţi mersul racului.
Şi-nainte iar aşa
Ca la noi la muşama.
Foaie verde de sulfină
Fugi de-aici că eşti vecină.
Foaie verde iarbă deasă
Aş dori să-mi fii mireasă.
Foaie verde siminoc
Să facem hora pe loc.
Foaie verde şi-o alună
Să facem hora de mână.
Şi de mână şi de brâu
Ca la secerat de grâu.
Foaie verde iţele
La mijloc fetiţele.
Siminoc, siminoc
Să-nvârtim hora pe loc.
Şi-nainte şi-napoi
Cum e jocul pe la noi.
Viorele, clopoţei,
Daţi-i drumul măi flăcăi.
Care vreţi, care puteţi
Care nu mai rămâneţi.
Foaie verde-a bobului
Fiecare cu a lui.
Pătrânjel, pătrânjel,
Muşamaua mărunţel.
Bate, bate la podea
Ca la noi la muşama.