După ce frontul s-a deplasat la nord-est de sat (octombrie 1916), în spatele acestuia, respectiv în spatele trupelor austro-ungare și germane, erau adunați și îngropați militarii căzuți la datorie. În cursul anului 1917 a funcționat în sat un spital de campanie, amplasat aproape de vamă; militarii inamici răniți pe frontul din Oituz au fost tratați aici, iar cei morți îngropați în cimitirul satului, așa cum arată schița de mai jos. Cimitirul miliar a fost amenajat în stânga cimitirului ortodox, în continuarea acestuia. Schița indică un număr de 56 de morminte și un posibil monument (poziția 57). Traducerea titlului este: „Schița despre mormintele soldaților îngropați în cimitirul militar”, iar pe figură scrie, în stânga, „cimitir militar”, iar în dreapta „cimitir local”. Se poate concluziona că documentele fac referire la cimitirul bisericii. Surse eronate se referă la această schiță ca fiind un cimitir organizat pe locul actualului Cimitir al Eroilor, eroare evidentă având în vedere existența pe schiță a „Cimitirului local” (Ortsfriedhof).

Coroborând datele de mai sus cu cele care oglindesc exhumările făcute în vara lui 1928, când se afirmă că din cimitirul bisericii s-au exhumat rămășițele a 124 de eroi^[, concluzionez că la finalul războiului cimitirul militar aflat în incinta cimitirului bisericii avea o suprafață dublă față de cel arătat în schiță.

O schiță ulterioară celei de mai sus arată, în același cimitir și de data eceasta EVIDENT lângă biserică,  un număr de 103 morminte în Cimitirul Militar I (Heldenfriedhof I), 3 morminte în cimitirul civil și încă 3 lângă peretele bisericii, în total 109 morminte. În acest cimitir, pe 9 rânduri, erau dispuse pe fiecare rând un număr variabil (între 4 și 16) de morminte.

Cimitirul militar I Poiana Sărată, aflat în curtea bisericii ortodoxe;
în dreapta jos este biserica, în spatele ei cimitirul civil, în stânga cimitirul militar

Revenind la perioada imediat următoare sfârșitului războiului, povestea Cimitirului Eroilor începe cu adresa 148 din 15 septembrie 1921 prin care preotul Rafiroiu face cunoscut Societății „Mormintele eroilor căzuți în război” (societate înființată la 12 septembrie 1919 sub înaltul patronaj al Reginei Maria și prezidată de Patriarh) că, pe o întindere de 4-6 km sunt presărate osemintele a peste 40.000 morți, cerând intervenția Societății.^[1] În 1927, prin Legea asupra regimului juridic al mormintelor de război din România, Societatea „Mormintele eroilor căzuți în război” și-a schimbat denumirea în Societatea „Cultul Eroilor”. În vara anului 1928 are loc principala acțiune de exhumare a osemintelor și de reînhumare a acestora în 753 de morminte, conform schiței de mai jos. Proiectul Cimitirului Eroilor din 1928 (refăcut de către arhitectul Constantin Costache după documente de arhivă) indică organizarea acestuia pe o suprafață de 5460 mp sub forma unui trapez cu baza mare de 51 metri și baza mică de 26 metri, iar lungimea de 139 de metri; mormintele erau așezate în stânga și în dreapta unei alei centrale, cu lățimea de 4 metri. Locul dispunerii acestui cimitir era terenul aferent fostei vămi austro-ungare, la intrarea în sat, dinspre Hârja.

Cimitirul organizat în anul 1928 și cel reorganizat ulterior, în 1930

Cercetările au relevat existența unor date statistice diferite referitoare la situația eroilor înhumați în cimitirul din Poiana Sărată, precum și lipsa datării anumitor documente elaborate, identificate în fondurile arhivistice studiate. Cimitirul a fost reorganizat între anii 1927-1928 de către Societatea „Cultul Eroilor”, Comitetul Central din București. La această dată cimitirul avea o suprafață de 5.460 de mp și un număr de 753 de morminte, din care 679 individuale și 74 comune. În mormintele comune au fost înhumați 487 eroi, deci în total, în cimitirul din Poiana Sărată erau înhumați, la aceea dată, 1.166 eroi. „Parcela de teren în alb va rămânea pentru public și serbări” – era menționat pe marginea documentului de mai sus.^[1]

Ulterior acestui moment, proiectul inițial este modificat în sensul organizării unui cimitir mai mic, cu o suprafață de 900 mp (de formă aproape pătrată cu latura de 30 m), în colțul de NE al terenului inițial; noul proiect implica centralizarea celor mai multe oseminte într-o criptă comună (osuar), cu dimensiuni de 5×5 m. Lângă osuar urma să se ridice un monument comemorativ (dimensiuni 2,70 x 2,70 m), precum și amenajarea, în jurul acestuia, a 4 parcele cu eroi identificați, astfel: A – parcela română, B – parcela austriacă (pe partea dreaptă), C – parcela germană și D – parcela ungară (pe partea stângă); toate parcelele urmau să aibă câte 6 morminte pe lățime; cele din spate, ungară și austriacă, urmau să aibă 4 morminte pe lungime, deci un total de 24 de morminte pe parcelă; parcelele din față, română și germană, urmau să aibă câte 5 morminte pe lungime, deci 30 de morminte pe parcelă, cu unul mai puțin – deci 29 – pentru parcela română datorită colțului de NE al cimitirului, care este la 45 de grade și nu la 90 de grade ca celelalte; rezultă un total de 107 morminte prevăzute pentru cele 4 parcele. Între parcelele din stânga se va amplasa o troiță, iar între parcelele din dreapta era prevăzut un portal de acces secundar, accesul principal făcându-se pe latura de est a Cimitirului; între acesta și osuar urma să fie amenajată o zonă de formă dreptunghiulară, pentru flori.

Amplasarea în cadrul celor 4 parcele a eroilor identificați
(Sursa: Arhiva O.N.C.E., fond Cultul Eroilor, dos. 695, f. 17)

Primarul de atunci al localității Poiana Sărată, Gheorghe Vleja, se adresează societății „Cultul Eroilor”, cu adresa 825 din 30 martie 1929, anunțând că a cerut ofertă de piatră pentru terminarea construcției cimitirului.^[1]

După reorganizarea din anii 1928-1930, și mai ales, după construirea osuarului, în cimitir au fost reînhumați, în gropi individuale, 107 eroi români, germani, unguri, austrieci, evrei și turci^[2], restul osemintelor aparținând eroilor identificați (în număr de 733) din mormintele vechiului cimitir fiind depuse  în osuar. Situația statistică de mai sus este confirmată și pentru data de 2 octombrie 1929 de către locotenentul Agache, din partea Societății „Cultul Eroilor”, care a inspectat cimitirul din Poiana Sărată cu ocazia reorganizării acestuia.^[3] Cei 107 eroi identificați erau dispuși în patru parcele – română, austriacă, germană și ungară.^[4] Amplasarea în cimitir a locurilor de înhumare a acestor eroi este certificată și de listele nominale întocmite de către reprezentanții Delegațiunii germane pentru Cultul Eroilor în România, precum și de cele realizate de către colonelul Cser Sandor.^[5] Astfel, dispunerea parcelelor în cimitir era următoarea:

– de la intrare, spre dreapta, în parcela A au fost înhumați 24 eroi români, 4 eroi ruși și un erou ungur;

– în stânga, în parcela C au fost înhumați 28 eroi germani și un erou austriac;

– în stânga, în spate, în parcela D au fost înhumați 16 eroi austrieci, 7 eroi unguri și un erou evreu din armata austro-ungară;

– în partea dreaptă, în spate, în parcela B, au fost înhumați 20 eroi austrieci, un turc, un evreu și 3 eroi germani.^[6]

În total, în morminte individuale, au fost înhumați 107 eroi, dintre care 24 români, 31 germani, 37 austrieci, 8 ungari, 4 ruși, 2 evrei și un turc

Aceeași situație statistică, precum și amplasarea locurilor de înhumare a eroilor în cimitirul din Poiana Sărată, se menține și la nivelul datei de 9 februarie 1940.^[7]

Cimitirul din Poiana Sărată a cunoscut mai multe restaurări. Astfel, în anul 1930 s-a hotărât nivelarea terenului și efectuarea lucrărilor de împrejmuire a cimitirului cu zid din piatră, piatra necesară pentru realizarea acesteia (1.200 m³) fiind donată de către „d-na general Eremia Grigorescu din Grozești, Bacău”.^[8]

Cimitirul Eroilor în preajma anului 1930; se vede troița dintre parcele germană și ungară,
astăzi dispărută; rondul dreptunghiular pentru flori a fost desființat în 1984,
când platoul a fost placat cu dale (Sursa: Arhiva O.N.C.E.)

Osemintele au fost strânse din diverse locuri, iar din Poiana Sărată aceste locuri erau grădina soldaților (actualul camping), râpa popii (pe Cernica), podul Brezaiei, Lipcheanu, Măciucașu, grădinile din mijloc (peste drum de tabără), grădinile de sus, pârâul Gherghenoș, dealul Festung, pârâul Cernica etc.

Lucrările de centralizare a eroilor în cimitirul din Poiana Sărată s-au finalizat in octombrie 1933. Cimitirul a fost inaugurat în anul 1930 iar cele mai mari festivități interbelice au avut loc în anul 1935. Accesul secundar de pe latura de nord propus în proiect nu știm dacă a fost închis la bază de la început ori a fost închis ulterior.

În cimitir au mai fost ridicate o cruce din beton, iar în partea stângă, în spate, o troiță de stejar. În partea din spate a cimitirului a fost construit un impozant obelisc, realizat din piatră, care avea în medalion portretul regelui Ferdinand I, stema țării și inscripții comemorative.

În centru a fost amenajată o zonă verde, iar în fața obeliscului a fost construită, tot în anul 1930, un osuar, compus din două cripte, în care au fost depuse osemintele unor eroi români, ruși, austrieci, ungari și germani, cunoscuți și necunoscuți.^[1]

La nivelul anului 1930 erau depuși în osuar 1.800 de eroi.^[2] În anul 1935 au mai fost depuse osemintele a 6 eroi români neidentificați, aduși din munții Runcu-Bacău. În anul 1937 au mai fost depuși încă 33 de eroi necunoscuți, iar în 1939, un erou, de asemenea, necunoscut, adus din locul numit „Fata Moartă”.^[3] Centralizările în osuarul din cimitirul de la Poiana Sărată au continuat și în anii următori, astfel că, la nivelul anului 1945, datele statistice indică cifra totală de 1.940 eroi.^[4] Dintre aceștia, potrivit datelor arhivistice, 733 erau identificați. Repartiția pe naționalități a acestora este următoarea: 305 germani, 375 austrieci, 29 români, 1 ungar și 2 ruși. Din cei 733 de eroi, 20 nu au precizată naționali-
tatea.^[5

Aspectul original al Monumentului Central:

Cimitirul este flancat de doi stâlpi masivi din piatră, care au inscripții comemorative. Însemnele de căpătâi din cimitir erau confecționate din piatră și aveau inscripționate numele eroilor, iar în jurul parcelelor de eroi s-au construit borduri de piatră.^[6] Pe monumentul central din cimitir, în perioada anilor 1927-1940 erau amplasate însemne ale statalității românești (efigia Regelui Ferdinand I, stema regală a României).

În 1933 au fost depuși în criptă încă 33 de eroi. Delegatul Societății „Cultul Eroilor” locotenentul Agache, întocmea rapoarte periodice asupra stării cimitirului. În anul 1940, odată cu intrarea satului în componența Ungariei, administrarea Societății „Cultul Eroilor” asupra cimitirului a încetat. Autoritățile și armata ungară au înlăturat însemnele statalității românești de pe monumentul central (Stema României Mari, Coroana Română de deasupra acesteia și efigia Regelui Ferdinand I) și inscripțiile  de la stâlpii care străjuiesc poarta de intrare în cimitir și d epe monumentul central, fapte adeverite de lt. Agache în mai multe rapoarte din 1945, dintre care redăm mai jos unul dintre acestea:

Raportul Lt. Agache din 12 sept 1945, în care relatează ce s-a întâmplat cu Cimitirul Eroilor în timpul ocupației maghiare. Sursa: ANMR, fond 6450, dosar 697

Între parcelele din stânga exista o troiță și o băncuță. În imaginea de mai jos, un militar maghiar stă pe aceasta:

De  asemenea, se precizează că NUMELE EROILOR DE PE PARCELA ROMÂNEASCĂ AU FOST ȘTERSE:

LDupă război, plăcile comemorative au fost reîntoarse ci inscripțiile românești vizibile, dar restul însemnelor nu au mai fost reinstalate pe monumentul central. Astfel, până în anul 1984, cimitirul arăta astfel:

Locotenentul  Agache menționează că „emblema Țării și a Casei regale” de pe frontispiciul monumentului a dispărut, iar plăcile de marmură de pe cei doi stâlpi de la intrare și cele 3 de pe monument au fost întoarse și scrise cu mesaje în limba ungară, unul dintre ele afirmând că cimitirul a fost ridicat de către autoritățile ungare. De pe crucile din piatră s-au șters, prin șlefuire, numele eroilor români, care au fost înlocuite cu nume ungurești.^[2] Același lucru s-a întâmplat și cu numele din alte parcele, în special din cea germană, unde numele au fost maghiarizate astfel încât să se creeze impresia unui număr mai mare de eroi unguri înmormântați aici (ex. Bunge Wilhelm – Bunge Vilmos, Langer Franz – Langer Ferenc). De asemenea, căștile betonate aflate pe stâlpii din colțurile cimitirului sunt dispărute.

În perioada 11-13 septembrie 1945 Locotenentul Alexandru Agache, delegatul Așezământului „Regina Maria” efectuează o inspecție pentru recunoaș-
terea și identificarea celor căzuți în luptele din august 1944 din zona Poiana Sărată; astfel, cu ajutorul pădurarului Ion Șerban sunt găsiți: 10 eroi ruși identificați, 58 eroi ruși neidentificați, 10 eroi unguri neidentificați și 31 de germani neidentificați, în total 109.^[1] Operațiunea a fost dificilă deoarece fânețele nu erau cosite (locuitorii nu se întorseseră din refugiu) iar cadavrele erau în iarbă, la suprafață, neîngropate. În zona amenajată cu flori din fața Monumentului Central din Cimitirul Eroilor au fost înhumați militari sovietici, care, ulterior, au fost exhumați și reînhumați în cimitirul sovietic din Onești. Timpul își punea amprenta pe cimitir, acolo unde sărbătorile de la 15 august, dedicate comemorării eroilor, dispăruseră.

Mai jos sunt două imagini de la o festivitate din 1983, unde se observă atât starea avansată de degradare a Cimitirului, cât și faptul că omagierea eroilor era făcută indiferent de naționalitate și parcelă:

Pe cele 3 fațade ale obeliscului sunt inscripționate următoarele texte: „Nu vărsați lacrimi pe mormintele eroilor, ci mai curând slăviți-i în cântece. Maria”, „Aici odihnesc eroi căzuți pe aceste locuri în războiul 1916-1918” și „Cinstire și veșnică pomenire eroilor căzuți pentru Țară”, iar pe cei doi stâlpi care străjuiesc intrarea în necropolă se află inscripțiile: „Aici odihnesc osemintele a 1.900 eroi căzuți pe aceste locuri în războiul de întregire 1916-1919” și „Construit de Societatea Cultul Eroilor Comitetul Central București. 1930”.

În anul 1984 directorul școlii din localitate Gheorghe Țuțuianu ia hotărârea de restaurare a cimitirului. Dispunând de o sumă de 62.700 de lei, beneficii obținute de pe urma atelierului școlar, începe activitatea de restaurare. Se toarnă o nouă placă de beton deasupra criptei osuarului, deoarece cea veche prezenta infiltrații. Rondul de flori este desființat, iar platoul central și platoul de deasupra osuarului sunt acoperite cu dale. Plăcile de marmură care nu mai erau fixe au fost demontate (așa s-au remarcat inscripțiile în limba ungară de pe spatele lor) și refixate cu adeziv. S-a montat o nouă efigie, reprezentându-l pe Generalul Eremia Grigorescu.

O dovadă în plus că doar numele eroilor din parcela română au fost șterse este faptul că pe acestea, în nici un caz, nu figurează unitatea militară din care a făcut parte eroul, aceasta pentru că informarea trimisă de ONCE nu cuprindea decât numele, prenumele și gradul, așa cum se vede în diagramă și în fotografia făcută după rescriere:

În schimb, iată cum arătau, la același moment, crucile din parcelele celelalte:

R

România s-a aliniat la standardele europene în domeniul ocrotirii mormintelor și operelor comemorative de război prin înființarea Oficiului Național pentru Cultul Eroilor. Înființat prin Legea nr. 379/2003 privind regimul mormintelor și operelor comemorative de război, Oficiul este organizat și funcționează conform Regulamentului aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 635/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cimitirul Eroilor din Poiana Sărată figurează în lista mormintelor de război alături de mormântul Lt. Nicolae Macarie și de celelalte două morminte de eroi (situate în curtea bisericii ortodoxe din satul Poiana Sărată), la pozițiile 41-45 din lista mormintelor de război aferentă județului Bacău. Aspecte din timpul renovării:

Surse folosite:

1. Arhivele Militare Naționale Române, Fond Societatea Cultul Eroilor (6450)  :

dosar nr. 1040 rola PII6.406

dosar 697 rola PII6.339

dosar 887

dosarc 694 rola PII6.339

dosar 183 rola  PII6. 229-230

dosar 890

dosar 695 rola PII6.339

2. Arhivele Naționale Covasna, Fond Prectura Treiscaune, dosar 64/1920 – Mormintele Eroilor

3.Sinteza „Cimitirul Eroilo rdin Poiana Sărată” elabpratăde ONCE/2016

4.  Publicații: România Eroică, Ellenzek, 8Orai Ujsag, Haromszek

5.Pagini internet: https://patriotak.hu/sosmezoi-haditemeto/,

https://ro.wikipedia.org/wiki/Cimitirul_Eroilor_din_Poiana_S%C4%83rat%C4%83, https://hetiujszo.ro/graur-janos-temesvar-hirnevet-oregbito-nagyvaradi-testverek/

https://www.youtube.com/channel/UC-CuINUlebSO2b7h3kFCiQg

Afirmații eronate despre Cimitirul Eroilor:

1. „… s-a constatat că numele de pe crucile individuale ale unor soldați maghiari și germani au fost șterse sau reinscripționate cu nume în grafie românească sau românizate, contrar documentelor oficiale, pe lângă alte nereguli în privința construcției obiectivului de către Societatea „Cultul Eroilor”.„

Inscripțiile de pe crucile  din parcela românească fuseseră șterse în 1940, celelalte parcele erau neatinse. Fotografia de mai sus dovedește aceasta. „Nereguli” în construcția obiectivului se puteau reclama în 1930.

2. ”Primul cimitir militar a fost înființat de armata austro-ungară în toamna anului 1916 pentru o parte a soldaților, lângă pârâul Cernica.„

O afirmație „susținută” cu poza schiței cimitirului din curtea bisericii….

3. Pe mormântul comun Societatea „Cultul Eroilor” a construit un mausoleu în stil brâncovenesc,…

Monumentul nu are nimic de-a face cu  stilul brâncovenesc .

4. După 1940, inscripțiile de pe mausoleu au fost înlocuite cu altele în limba maghiară c e au rezistat până în 1944. După Al Doilea Război Mondial, inscripțiile au fost rescrise în limba română, iar inscripțiile de pe crucile de pe parcela ungară au dispărut treptat, numele de pe pietrele funerare fiind șterse sau rescrise.

Inscripțiile de pe parcela ROMÂNĂ au dispărut și nu treptat, ci deodată, în 1940.